u2 si turcia

Deci am fost si in Turcia.In Istanbul mai exact. Scopul a fost concertul U2 360 Tour. De vizitat, am apucat sa vizitam doar moschea albastra, iar la Sfanta Sofia, nu am mai avut timp sa intram pentru ca era o coada infernala si noi nu prea mai aveam timp de stat ca incepea concertul. Am facut cateva fotografii. Impresiile sunt multe.
Cel mai hazliu mi s-a parut faptul ca daca te duceai la un turc si il intrebai ceva in engleza, el era foarte bine voitor, si iti explica tot ce vroiai tu sa stii. numai ca ...in turca. Dupa concert, incercand sa ajungem la aeroport, am trait live reclama aia , nu mai stiu la ce era, cu maimuta aia din taxi si cu replica : "To the airport". Numai ca pe noi, nici limbajul semnelor (adica o fluturare din maini si o imitare a zborului unei pasari), nu ne-a ajutat sa il facem pe un nene sa inteleaaga unde vrem sa ajungem. In schimb, una peste alta turcii par baieti primitori si simtiti.
Concertul a fost absolut fenomenal, si s-a meritat din plin. Oriunde aveti ocazia sa va duceti sa ii vedeti pe baietii astia live, merita sa o faceti. De specificat ca la acest concert a fost cea mai mare multime de oameni pe care am vazut-o vreodata live. A fost cu adevarat inpresionant.
Un amanunt care m-a dezamagit a fost ca mi-am cumparat la un moment dat un colac de ala de al lor, traditional, si mare a fost dezamagirea mea, cand am constatat ca era aidoma cu colacii aia de se dau la noi in Romania la pomeni, sau chiar mai naspa. Revenind la concert, a fost genul de concert care iti ramane adanc impregnat in vene. Si ca incheiere, subliniez faptul ca toata plimbarea a fost absolut fantastica. Exceptand bebelusul din spatele scaunului meu din avion, de la intoarcere, care a plans...aproape continuu....

BuCURestiul e o groapa

Azi vorbim despre gropi. Si tot azi vorbim despre borduri. Si despre dez(asfaltari).

Se facu ca intr-o zi era multa galagie in cartier. Nu ca galagia ar fi ceva nou pe aici. Dar era galagia aia de santier. Galagia aia care te zgarie pe creier, care te face sa-l urasti pe carasul auriu din bol, care te face sa te sui pe pereti, sau sa pornesti la vanatoare de unicorni. Si, ce sa vezi, de jur imprejurul blocului si pe strazile de langa, domnii de la firma Acvatot dadeau niste gauri fabuloase pe trotuarele minunatului oras. Si distractia asta a lor cu gauritul a durat vreo 3-4 zile. Dupa care au ramas gaurile. asta se intampla prin iarna. Si au fost ditamai transeele prin jurul blocului, lasate asa , cam pana acum vreo 2-3 saptamani, cand cineva s-a indurat sa puna inapoi dalele scoase, si sa asfalteze strada pe unde erau gaurile. Ce s-a intamplat intre timp, a fost fabulos. Balti, noroaie, mizerie. La un moment dat, gropile au fost acoperite cu pietris. Treaba romaneasca. Apoi cand au vazut (sau nu au vazut) ca tot se facea noroi si mocirla la cea mai mica ploaie, s-au indurat sa puna asfalt. Buna treaba. Va felicit domnii mei. V-a luat cam jumatate de an, ca sa astupati niste gauri.

Nu e lucru nou stiut ca in Bucuresti se schimba bordurile mai des decat se spala pisica mea. Exemplu clar, si concret, vazut cu ochii mei, intr-un anumit sector din Bucuresti, vreme de 3 ani la rand s-au schimbat in fiecare primavara bordurile. Spalare de bani, spalare de bani, inteleg, dar chiar asa, sub ochii tuturor? Ar trebui sa fie si ei mai creativi. Uite spre exemplu, intr-un an schimbi bordura, in anul urmator treceti la creatie. Va apucati de vopsit. Gen, vopsiti gardurile, vopsiti bordurile, pomii etc, si tot ce poate fi vopsit. Va dati si mana si faceti si ceva frumos si creativ. Apoi in anul urmator puteti sa va apucati de curatat copacii, boschetii si cam tot ce gasiti in cale si poate fi curatat. Chiar si cainii vagabonzi de purici. Apoi in alt an treceti la plantat panselute. Si tot asa, bagati in aceste activitati de 10 ori mai multi bani decat costa de fapt, dar macar traiti cu impresia ca nimeni nu stie ca de fapt niste bani trebuiesc jusificati cumva, mai faceti si variatie si uite asa toata lumea e fericita. Ah, dar stai...nu m-am gandit...cred ca de fapt voi faceti acelasi lucru an de an,adica reamintim - schinbati bordurile- pentru ca probabil nepotul primarului de sector nu are decat o afacere cu borduri, nu si una cu mentenanta de spatii publice verzi sau mai stiu eu ce nebunii. Asa e..nu prea se poate. Ramanem la schimbat borduri. Bordurile se schimba, afacerile merg, voi sunteti fericiti iar noi suntem fraieriti.

Va urez o sincera bordura-n dinti. Si niste ciment in chiloti.

Fugiti de (la) strand

Daca esti obosit si ai vrea sa te relaxezi, te gandesti ca omul (mai ales daca stai in Bucuresti) ca o fuga pana la Slanic Prahova, ar fi minunata si binevenita. Asa ca te trezesti duminica (exemplul meu) de dimineata, iti iei frumos bagajelu si te urci in masina. Directia- Slanic Prahova. Toate panzele sus! Cu toata puterea inainte! Ajuns acolo constati in primul rand ca a parca la Unirea e floare la ureche. Si mergi, si mergi , si mergi, tot incercand sa gasesti un loc de parcare. Apoi dupa ce ai parcat masina, te indrepti frumusel spre strand, sa faci o baie in apa sarata faina, poate si sa stai nitel la soare, da numai nitel, sa nu te atace radiatia. Ajuns la strand platesti ca sa intri la balta. 20 de lei. 20 de lei minunati, pe care in curand ii vei regreta. O faci si pe asta, ca na, doar nu ai venit degeaba pana aici. Intri la strand – Baia Baciului, mai exact- si acolo constati ca e atat de multa lume incat nu prea ai cum sa iti pui paturica sau cearsaful sau ce ai tu, langa balta, pentru ca in acest caz sigur te-ar calca cineva pe cap. Asa ca te orientezi “mai sus”. Adica mai pe deal. Acolo, acelasi peisaj..zeci , sute de paturici, care mai de care cu model mai oriental, si umbrelute colorate, mai ceva ca in Mamaia. Deja putin dezumflat, iti pui si tu paturica. Mai pe deal. Apoi totusi, plin de curaj cobori la balta. Pana la balta iti rupi picioarele in pietre. Si injuri prinre dinti. Te bagi in apa. Apa…ce frumooooos. Numai ca in secunda numarul 2 constati ca in spate ai vreo 3 copii care se balacesc cat pot , in dreapta ta e un bosorog iar in stanga un nene extrem de gras si in fata o mamaie si inca 2-3 femei. Deci, in concluzie, miscarile iti sunt restrictionate si daca faci o miscare in orice directie, te atingi de vreo 3 oameni la manevra asta. Iesi din balta si te intorci la paturica. Te intinzi si tu ca omul, si constati ca din absolut toate directiile se aude un zgomot. Zgomotul de seminte crapate intre dinti. In jurul tau toata lumea se apeleaza cu "vecineeeeee” sau cu “nasuleeeeeee”. Ok…treci si peste asta, la un moment dat incepi sa ignori zgomotul de seminte crapte intre dinti, si te asezi mai comod pe paturica. Numai ca…la un moment dat incep sa te usture efectiv ochii, si te uiti in stanga si in dreapta, incercand sa detectezi sursa usturimii. Si constati ca te afli intr-o mare de fum …de gratare. In jurul tau “vecinii” si “nasii” crapa seminte si fac gratare. E un fel de spatele blocului, numai ca iti induce un sentiment mai mare de mahnire. Acum 2 sunete reprezinta o constanta in acest mirific context : cel de seminte crapte si sfaraiala carnii pe gratar. Soarele incepe sa arda si mai tare, fumul devine din ce in ce mai gros si rabdarea ta incepe sa se clatine. Asa ca, cat inca mai poti sa iti pastrezi calmul , iti strangi frumos bagajelul si te indrepti spre dusuri. Acolo te clatesti vag de apa sarata si intri intr-o chestie de aia care e facuta doar ca sa te schimbi. Si te schimbi, numai ca , paradoxal, te schimbi in miros de pipi. Cu toate ca tu nu esti nici macar pe departe langa un veceu. Te impaci si cu asta, si dupa ce ai terminat tot ce aveai de facut te indrepti spre iesire. Acum cat mai poti.Si mirosind pregnant a fum. Si toate astea iti lasa un gust amar, si iti aduc aminte de vorbele unui amic intelept, care dupa ce s-a plimbat el mult prin lume, cand s-a intors, a zis ca Romania e extrem de frumoasa si cu extrem de multe oportunitati, dar, pacat ca o strica oamenii.